Cronicii Par(e)anormale(a) – Fumeea de pe chat.

Vineri am promis ca sriu cate ceva despre intalnirile care au loc uneori dupa o luuuunga “prietenie” pe chat (oricare ar fi el … mess, mirc, chiar si un forum).
De ce am tinut sa mentionez forum? … pentru ca in cazul meu asa a inceput totul, pe un forum pe care nu poti sa postezi decat daca ai cont … ceva detali despre tine trecute pe acolo … si posibilitatea sa iti pui adresa de mail (aka ID-ul de mess) publica … veti spune ca numai un dobitoc si-ar face adresa de mail publica pe nusce forum … hmm ahmm (clear throat) … am postat ceva comentarii inteligente (binenteles) pe acolo si se pare ca am fost remarcat, imi apare pe mess sa accept nus ce id (id-urile alea marfa de fumei … alea de genu “frumushica69″, “fotomodeala”, “suit_buze”, “oki_ca _noaptea” … ) … am dat accept (greseala numaru 2) … dupe cateva luni de conversati, schimb de poze, tot felul de apropouri … frumos … asa incepe un scenariu de telenovela (telenovela daia de everibody loves everibody … dar un mic amanunt le sta in cale) … a zis “hai sa ne intalnim” … am zis “da” (strike 3 … your OUT) … totusi un neuron ceva mai treaz mi-a sugerat sa aleg un loc de intalnire in care sigur nu voi da de vre-un cunoscut, si bine am facut.
Asaaaa, am ajuns la respectivul local … am intrat … singura persoana din local … o … “femeie” care ocupa lejer 2 locuri … repede … dau sa ies … prea tarziu, imi face cu mana agitata si cu un zambet tamp pe fata, e bine sa fi nesimtit cateodata si sa pleci … dar … eu nu am plecat dupa ce ca e (erea) urata, sa o fac sa se simta si prost? (o voce imi urla in creieri .. “DA, DA, DAAAAAA”). Asa, nu am plecat, am stat cu ea la un suc, cafea … ce draq a fost ca nu mai stiu, incercam sa nu ma uit direct inspre ea, un lucru greu de realizat din moment ce imi acoperea tot campul vizual. Ea incerca sa infiripe o conversatie, eu incercam sa zambesc si sa fiu atent la ce dadea din gura … cat de cat reuseam sa trec peste moment dar a pus capat “intalniri” cu intrebarea “cand ne mai vedem?” … momente de tacere … alte momente de tacere insotite de o privire tampa … am zis “scuza-ma trebuie sa plec”, mi-am platit consumatia si am disparut. NU ma mai incred in poze trimise pe mess .. NU ma mai intalnesc cu persoane cunoscute pe net.

Sa nu se inteleaga gresit … ce ma deranjeaza la astfel de persoane NU este modul in care arata .. ci faptul ca se prezinta ca fiind altceva, daca aveam o poza reala (da … asi fi mers la intalnire) probabil ca comportamentul si atitudinea mea fata de ea ar fi fost mai … blanda, stiam cu cine am de aface si plecam cu ideea unei intalniri amiabile … nu cu gandul ca pot castiga o eventuala partenera de pat.

P.S. : Au trecut cativa ani buni de atunci … si … inca primesc bip-uri de la ea (se pare ca am facut o impresie buna ).